Copilul copiază părintele: cum se formează comportamentele încă din primii ani de viață
Unul dintre cele mai evidente și, totodată, mai puțin conștientizate fenomene din dezvoltarea copilului este tendința acestuia de a copia comportamentele părinților. De la gesturi mărunte, precum modul în care își țin mâinile sau tonul vocii, până la atitudini complexe legate de relații, muncă sau gestionarea emoțiilor, copilul își construiește lumea interioară oglindindu-se în adultul care îl crește.
Un proces natural, dar extrem de puternic
Specialiștii în psihologie infantilă subliniază că în primii ani de viață copilul nu învață prin explicații teoretice, ci prin imitație. „Copiii absorb comportamentele părinților ca un burete. Ei nu disting între ce este corect sau greșit, ci pur și simplu reproduc ceea ce văd în mod constant”, explică psihologul Ioana Dobre.
Astfel, dacă un părinte reacționează la stres prin țipete sau furie, copilul va considera acest comportament drept o strategie normală de a face față emoțiilor. La polul opus, un părinte care răspunde calm, prin dialog și răbdare, transmite indirect copilului lecții valoroase de autoreglare emoțională.
Influența asupra limbajului și comportamentului social
Un exemplu vizibil al fenomenului „copilul copiază părintele” este limbajul. Cuvintele folosite în casă, expresiile și chiar accentul sunt preluate rapid de cei mici. De asemenea, modul în care părinții se raportează la ceilalți – respect, toleranță, empatie sau, dimpotrivă, critică, ironie și lipsă de răbdare – devine un model de conduită pentru copil.
„Nu de puține ori, educatoarele și profesorii pot intui mediul familial al unui copil doar observând modul său de a vorbi și de a interacționa. Comportamentul părinților lasă o amprentă puternică și vizibilă în afara casei”, arată un studiu recent.
O responsabilitate conștientizată insuficient
Deși majoritatea părinților recunosc teoretic că „cei mici fac ce văd, nu ce aud”, practica arată că adulții subestimează frecvent impactul propriului comportament. „Mulți părinți insistă să le explice copiilor ce este bine și ce este rău, dar nu realizează că lecțiile reale sunt transmise prin faptele lor de zi cu zi”, avertizează psihologul Dobre.
Această incongruență – între ceea ce părintele spune și ceea ce face – poate crea confuzie în mintea copilului și chiar conflicte emoționale. De exemplu, dacă un părinte își învață copilul să nu mintă, dar copilul îl aude inventând scuze sau omisiuni, mesajul transmis este dublu și contradictoriu.
- Cum pot părinții transforma imitarea într-un avantaj
Specialiștii recomandă câteva direcții simple, dar esențiale:
– Autocontrolul emoțional: părintele devine un model de calm și răbdare.
– Respectul în relații: tonul, cuvintele și gesturile față de partener, prieteni sau colegi sunt repere pentru copil.
– Rutine sănătoase: alimentația echilibrată, sportul și cititul capătă valoare doar dacă sunt practicate și de adult.
– Asumarea greșelilor: recunoașterea erorilor și repararea lor îl învață pe copil responsabilitatea.
Copilul nu copiază doar ceea ce părintele intenționează să transmită, ci și ceea ce face inconștient. De aceea, conștientizarea propriei atitudini și comportament devine una dintre cele mai mari responsabilități ale părintelui. În final, nu cuvintele rămân lecția de viață, ci exemplul trăit zi de zi.
