EDITORIALEducatieNationale

OPINIE | Violența fizică și verbală în ȘCOLI – Impactul devastator asupra dezvoltării copiilor

Violența în școli, fie ea verbală sau fizică, reprezintă o amenințare gravă la adresa bunăstării emoționale și psihologice a copiilor. Deși educația ar trebui să fie un proces de creștere și sprijin, există cazuri în care cadrele didactice abuzează de puterea lor și apelează la forme de violență, subminând astfel rolul esențial al educației. În acest context, violența verbală și fizică aplicată de cadrele didactice asupra elevilor reprezintă o problemă serioasă care afectează nu doar sănătatea mintală și fizică a copiilor, ci și performanțele lor academice, încrederea în sine și viitorul.

Violența verbală se manifestă prin insulte, ridiculizări, etichetări negative, ironii și orice formă de abuz verbal care are ca scop umilirea sau intimidarea unui elev. De exemplu, remarci precum „nu vei reuși niciodată” sau „ești inutil” au un impact profund asupra imaginii de sine a copilului, destabilizându-i încrederea în sine.

Violența fizică, pe de altă parte, implică orice formă de agresiune corporală: lovituri, trasul de păr, palme, trasul de urechi, pedepsirea prin impunerea de poziții incomode sau alte forme de abuz fizic care cauzează durere sau disconfort fizic. Deși astfel de practici au fost folosite ca mijloace de disciplină în Epoca de Aur, astăzi ele sunt unanim condamnate de specialiștii în educație și sănătate mintală.

Cauzele care stau la baza violenței aplicate de cadrele didactice

Este important să înțelegem de ce unii profesori recurg la violență în relația cu elevii. Printre motivele comune se numără:

  • Stresul și presiunea profesională: Unii profesori se confruntă cu un nivel ridicat de stres din cauza încărcării de muncă, lipsa resurselor educaționale adecvate și așteptările exagerate din partea părinților sau autorităților. În absența unor mecanisme de gestionare eficientă a stresului, aceștia pot recurge la comportamente abuzive.
  • Lipsa pregătirii în gestionarea conflictelor: Multe cadre didactice nu au beneficiat de formare în tehnici de management al comportamentului și nu știu cum să răspundă în fața elevilor care manifestă comportamente dificile. În astfel de situații, pot alege soluții violente, crezând greșit că impunerea autorității prin forță va rezolva problema.
  • Probleme personale: În unele cazuri, profesorii pot suferi de tulburări psihologice, cum ar fi depresia sau tulburările de anxietate, care nu au fost identificate sau tratate. Problemele nerezolvate pot duce la reacții disproporționate, inclusiv violență.
  • Normele culturale și tradițiile: În anumite regiuni sau comunități, violența asupra copiilor este încă tolerată sau chiar văzută ca o metodă de disciplinare. Deși legislațiile moderne interzic astfel de practici, unele cadre didactice își justifică comportamentul pe baza tradițiilor vechi.
Impactul violenței asupra copiilor

Expunerea la violență verbală și fizică din partea unui cadru didactic are un impact devastator asupra dezvoltării unui copil. Consecințele pot fi multiple și se manifestă pe termen scurt și lung, atât la nivel emoțional, cât și fizic și comportamental.

1. Dezvoltarea emoțională și psihologică

Violența verbală și fizică lasă cicatrici adânci în psihicul copilului. Insultele, umilințele publice și atacurile fizice creează un sentiment de nesiguranță și o imagine de sine negativă. Copiii abuzați verbal dezvoltă frecvent anxietate, depresie, sentimente de inferioritate și o stimă de sine foarte scăzută. Aceste emoții negative pot duce, în timp, la tulburări de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) sau comportamente de automutilare.

Violența fizică, pe de altă parte, nu doar că provoacă răni fizice, ci și frică intensă și stres emoțional. Copiii care sunt agresați fizic de către cadrele didactice dezvoltă un sentiment de teamă față de autoritate și adesea nu se mai simt în siguranță nici la școală, nici în alte contexte educaționale. Această stare constantă de stres afectează funcționarea cognitivă și poate duce la dificultăți de concentrare și învățare.

2. Performanța academică

Elevii care sunt supuși abuzului verbal și fizic au, de obicei, rezultate academice slabe. Frica de a fi pedepsiți sau insultați poate inhiba participarea activă la ore, iar stresul cronic afectează capacitatea de concentrare și memorare. De asemenea, copiii abuzați nu îndrăznesc să își exprime opiniile sau să pună întrebări, de teamă că vor fi ridiculizați sau pedepsiți.

Acești copii ajung să evite școala, prezentând adesea un absenteism ridicat sau chiar abandon școlar. În cazurile extreme, elevii abuzați pot dezvolta o aversiune față de procesul educațional în ansamblu, considerând școala un loc ostil și nesigur.

3. Comportamentele antisociale și violența perpetuată

Un aspect îngrijorător este că elevii expuși la violență pot învăța să o vadă ca pe o metodă acceptabilă de a rezolva conflictele. Acești copii pot dezvolta comportamente agresive față de colegii lor sau față de membrii familiei. În plus, există riscul ca acești copii să perpetueze violența în relațiile lor viitoare, fie în familie, fie la locul de muncă, considerând agresivitatea o modalitate normală de interacțiune.

4. Izolarea socială

Un alt efect important este izolarea socială. Copiii care sunt abuzați verbal sau fizic de cadrele didactice pot ajunge să se retragă din grupurile sociale, simțindu-se rușinați, neînțeleși sau nedoriți. Izolarea duce la dificultăți în dezvoltarea abilităților sociale și poate afecta capacitatea lor de a forma relații sănătoase în viitor.

Rolul sistemului educațional în prevenirea violenței

Prevenirea violenței verbale și fizice în școli trebuie să fie o prioritate pentru orice sistem educațional. O serie de măsuri și politici ar trebui implementate pentru a asigura că elevii sunt protejați și că violența nu este tolerată:

  • Formarea cadrelor didactice: Programele de formare trebuie să includă cursuri de gestionare a comportamentelor dificile ale elevilor și metode non-violente de disciplină. Este esențial ca profesorii să învețe cum să gestioneze conflictele într-un mod empatic și constructiv.
  • Sprijin emoțional pentru profesori: Profesorii ar trebui să aibă acces la resurse de sprijin emoțional și psihologic, pentru a-și gestiona mai bine stresul și pentru a evita să proiecteze frustrările personale asupra elevilor.
  • Promovarea unui mediu școlar sigur: Școlile trebuie să implementeze politici stricte împotriva violenței, asigurând mecanisme clare de raportare și intervenție în cazurile de abuz. Totodată, ar trebui să promoveze un climat de respect reciproc și colaborare între profesori și elevi.
  • Implicarea părinților: Părinții trebuie să fie parteneri în educația copiilor lor și să fie implicați în prevenirea abuzului. Comunicarea constantă între părinți și cadrele didactice poate ajuta la identificarea timpurie a comportamentelor abuzive.

Violența verbală și fizică aplicată de cadrele didactice reprezintă o încălcare gravă a drepturilor copiilor și are consecințe de lungă durată asupra dezvoltării acestora. Este responsabilitatea întregii societăți, de la autorități până la părinți și profesori, să protejeze copiii de astfel de abuzuri și să creeze un mediu educațional care să promoveze dezvoltarea armonioasă, respectul și siguranța.

Ministrul Educației, Ligia Deca: ”Trebuie să dăm atenție oricărei sesizări care ne parvine. Este normal ca orice este reclamat de un copil să fie luat în serios și verificat. Numai așa putem să-i protejăm. Avem toleranță zero pentru astfel de cazuri de violență în școală”

Adrian BILANICI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.