O lectie de viata: Tati, te rog, nu divorta si de mine!
Stiu, pe mama nu o mai iubesti. Te-am auzit tipand la ea de atatea ori incat stiu. Nici nu mai arata ca atunci cand te-ai indragostit de ea…intre timp m-a avut pe mine si asta i-a adaugat cateva kilograme si cateva prioritati in plus. Da, stiu si ca a fost mai rece cu tine. Era atat de atenta cu mine incat sigur si asta a facut-o sa fie asa fata de restul lumii. Nu am vrut sa iti iau locul pentru ca singurul loc pe care mi l-am dorit a fost intre voi, pe canapea, uitandu-ne la desene sau, intre voi pe o banca, in parc, in timp ce amandoi imi spuneti ce mult ma iubiti.
Am crescut intre timp tati! Mai mult fara tine, dar am crescut. Nu sunt destul de mare incat sa merg la scoala dar sunt destul de mare incat sa nu te judec. De fapt, nu am fost niciodata suficient de mic incat sa o fac…
Eu, de cand m-am nascut am stiut doar sa va iubesc si pe tine si pe mami si iubirea fata de unul dintre voi nu a insemnat niciodata lipsa iubirii fata de celalalt. Stii, tati, noi copiii chiar avem un suflet atat de mare incat putem iubi doi oameni de-odata!
Acum vreo 2 ani, cand inca eram trei in casa, imi amintesc ca am venit sa te iau in brate si mi-ai spus sa ma duc la mami, ca eu cu ea tin. Mi-a zis si ea de cateva ori acelasi lucru, dar tu nu stii. Habar nu aveam ce inseamna sa tin cu unul sau cu altul. Va iubeam pe amandoi la fel si pentru razboiul dintre voi chiar eram prea mic.
Intr-o zi ai plecat. Am inteles ca ai divortat de mami si am mai auzit si ca eu de acum inainte ma numesc pensie alimentara pentru tine. Nu stiu ce-i aia dar am auzit ca asa se numeste grija pe care mi-o acorzi.
Nu stiu cum vedeti voi ca adulti, dar pentru mine grija de care am nevoie inseamna sa ma intrebi daca am mancat, sa stii ce imi place sa fac si sa imi spui zilnic ca ma iubesti in timp ce ma mangai usor.
La inceput, saream mereu in sus cand suna telefonul. Intrebam daca esti tu. Abia asteptam sa te aud si sa iti povestesc cat de dor imi e de tine. Dupa cateva luni m-am oprit. Am inteles ca telefonul nu suna niciodata pentru mine.
Intre timp am invatat sa scriu si sa citesc si tare as fi vrut sa iti arat ce priceput sunt la asta. Am asteptat in schimb cu nerabdare plicul tau, cel pe care spunea mama ca mi-l trimiti in fiecare luna. L-am desfacut cu sufletul la gura caci eram convins ca scrie ceva frumos din moment ce e de la tine. Doamne! Erau doar niste hartii si nici urma de scrisul tau sau de vreun cuvant pentru mine.
Au fost clipe grele tati…Multe momente in care am plans si m-am intrebat cu ce te-am suparat atat de tare …
Dupa 2 ani mi-a spus mama ca vii sa ma scoti la un suc. Nu pot sa iti spun cum am facut cand am aflat. Am fost atat de fericit ca m-ai iertat si ca te voi vedea.
Am rugat-o pe mama sa imi dea sa port hainutele noi. Cele pe care le pastram pentru gradinita. M-am incaltat cu pantofiorii verzi si mi-am pus si cravata. Voiam sa fii mandru de mine. Mi-am facut si o lista cu tot ce iti voi povesti din timpul in care ai lipsit. Cum iti voi spune de Cerasela, prietena mea de la gradinita si de motanul vecinilor… de prima mea compunere si primul premiu castigat.
Mi-am facut si freza si am iesit la primul tau claxon. Nu voiam sa ma astepti caci eu stiu cat de grea e asteptarea.
Ne-am asezat la masa si mi-ai luat o inghetata si un suc. Am inceput sa iti povestesc dar ti-a sunat telefonul si ai vorbit mult la el. Dupa ce ai terminat ti-am aratat camasa mea noua si am mai incercat o data sa iti spun de motan … am vazut ca nu m-asculti si ca te plictisesc. Atunci, am pitit lista cu tot ce voiam sa iti spun.
Am ascuns-o si am tacut… de teama sa nu te supar si sa divortezi de mine…
sursa lolrelai.ro ; Altarul Credintei